- a pierde vederea
- to lose one's (eye)sight.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a pierde vederea
Look at other dictionaries:
orbi — ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. intranz. A deveni orb2, a şi pierde vederea. ♦ tranz. A face pe cineva să şi piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ♢ expr. (Nici cât sau măcar) să orbeşti un şoarece = foarte puţin; deloc. ♦ tranz. A tulbura vederea, a… … Dicționar Român
chior — CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipseşte un ochi. 2. (reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Saşiu. 5. fig. (Despre … Dicționar Român
poneavă — PONEÁVĂ s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velinţă. Trimis de siveco, 17.08.2008. Sursa: Sinonime PON//EÁVĂ poneavăévi f. reg. 1) Ţesătură groasă de lână, bumbac etc. din care se fac macaturi, covoare, cearşafuri. 2) Obiect… … Dicționar Român
vedere — VEDÉRE, vederi, s.f. I. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului; vedenie. ♢ loc. adv. La vedere = în văzul tuturor, în public, deschis. Din vedere = a) (numai) privind; (numai) după înfăţişare, fără a l fi cunoscut… … Dicționar Român
trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… … Dicționar Român
picior — PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢… … Dicționar Român
teren — TERÉN, terenuri, s.n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu). ♢ expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenţie situaţia, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a… … Dicționar Român
destrăma — DESTRĂMÁ, destrám, vb. I. 1. refl. (Despre ţesături sau obiecte ţesute) A se zdrenţui prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ♢ tranz. A destrăma o ţesătură. ♦ fig. A se… … Dicționar Român
sări — SĂRÍ, sar, vb. IV. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându se în sus printr o mişcare bruscă, şi a reveni în acelaşi loc; a sălta. ♦ A dansa, a ţopăi, a zburda. ♢ expr. (tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se… … Dicționar Român
chiorî — CHIORÎ, chiorăsc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A şi pierde sau a face pe cineva să şi piardă un ochi; p. ext. a i slăbi sau a face să i slăbească cuiva vederea sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (reg.) A orbi. ♦ tranz. fig. A încerca să înşele sau … Dicționar Român
împăienjeni — ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjeneşte, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniş. 2. refl. fig. (Despre ochi sau vedere) A şi pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceaţă; a se înceţoşa. ♦… … Dicționar Român
